Cel mai bun moment pentru plantarea bujorilor, fie ca sunt cu radacina goala sau in ghiveci, este din septembrie pana in ultimele zile ale lunii noiembrie; plantarea in toamna permite bujorului sa se dezvolte si sa isi ramifice sistemul radicular inainte de inceperea perioadei de refacere vegetativa.
Este posibil sa se planteze iarna, atata timp cat solul nu este inghetat in timpul zilei. Dupa luna martie, plantele de bujor pot fi plantate, cu conditia ca acestea sa fie cultivate in ghivece.
Plantarea si ingrijirea bujorilor trebuie sa fie facuta corect pentru ca florile sa se prinda.
Expunerea si caracteristicile locului de plantare
Bujorilor le plac locurile insorite, dar, in functie de regiune, pot fi plantati si la umbra partiala. Experienta ne invata ca bujorii arbustivi, desi sunt extrem de toleranti, sunt mai bine adaptati la conditii de semi-umbra; de fapt, plantele care sunt partial umbrite, in special dimineata devreme, isi pastreaza frunzele verzi mai mult timp si, in general, au mai putine probleme cu bolile foliare decat cele cultivate in plin soare.
Bujorii erbacei si bujorii intersectati sunt mult mai iubitori de soare, iar daca sunt prea mult umbriti risca sa nu mai infloreasca deloc.
Toti bujorii au nevoie de spatiu si nu trebuie sa fie prea aproape de radacinile altor plante; daca este necesar sa fie plantati in apropierea unor copaci sau a unor plante foarte viguroase, trebuie sa se acorde o atentie deosebita unei bune fertilizari la plantare si, ulterior, sa se asigure un aport regulat de ingrasaminte.
Bujorii arbustivi, desi cresc incet, ating o dimensiune de aproximativ 2 metri in diametru si aceeasi inaltime; prin urmare, ar trebui sa fie plantati la o distanta de cel putin 1,30 metri de alte plante.
Bujorii erbacei si cei intersectionali cresc exclusiv in diametru, pastrand de-a lungul anilor o inaltime caracteristica speciei sau soiului; aceasta inaltime variaza de la 40 de centimetri la unele specii botanice pana la 1 metru sau mai mult la unii hibrizi.
Ingrijirea culturilor dupa plantare
Ar fi util sa indepartati florile ofilite de la plantele tinere pentru a le impiedica sa cheltuiasca energie pentru formarea semintelor; daca taiati florile pentru a face aranjamente, ar trebui sa lasati intotdeauna una sau doua frunze la baza fiecarei tulpini, pentru a nu compromite ciclul vegetativ al plantei; este o buna practica sa nu taiati mai mult de jumatate din tulpinile fiecarei plante.
In orice caz, nu este recomandabil sa se taie flori cu tulpini lungi de la plante care au fost plantate in toamna precedenta. Pentru a reduce sursele de infectare cu boli fungice, este bine ca toamna sa se taie tulpinile la cativa centimetri deasupra solului si sa se distruga orice reziduuri.
Bolile care afecteaza cel mai frecvent bujorii sunt Botrytis, care se manifesta sub forma de pete uscate pe frunze sau de mucegai cenusiu la baza tulpinilor sau pe muguri, si Cladosporium, care ataca frunzele si tulpinile la sfarsitul sezonului, formand mici pete rotunde si rosiatice. Ambele boli sunt favorizate de excesul de umiditate, atat in sol, cat si in atmosfera; pentru a atenua pagubele, se recomanda sa nu se exagereze cu fertilizarea cu azot si irigarea; in anii cei mai umezi este adesea necesara efectuarea de tratamente foliare cu antibotritice (Ronilan, Rovral, Dithane).
