Electrostimularea este un procedeu care vizeaza tonifierea si imbunatatirea aspectului muschilor, iar pentru acest lucru se foloseste un aparat special numit electrostimulator. Pentru aceasta tehnica se folosesc de obicei paduri electrostimulare.
Un electrostimulator poseda electrozi care trebuie pozitionati in asa fel incat impactul electrostimularii asupra grupelor musculare solicitate sa fie optimizat. Este bine ca tot timpul sa fie consultat manualul de instructiuni care insoteste aparatul in vederea optimizarii rezultatelor. Ca regula generala, electrozii trebuie sa se afle la distanta suficient de mare unul de celalalt, insa in acelasi timp trebuie sa fie prinsi de muschi, nu de tendoane.
Exista diverse electrostimulatoare in functie de programul dorit, insa principiile de baza sunt asemanatoare. De asemenea, trebuie aplicat un gel special pentru buna circulare a curentului si pentru diminuarea furnicaturilor care pot fi neplacute. Utilizarea unui gel poate prelungi viata electrozilor si poate creste eficacitatea electrostimulatorului utilizat.
In functie de muschii stimulati, plasarea electrozilor trebuie sa se faca diferit.
Pentru stimularea muschilor abdominali, electrozii din partea superioara trebuie plasati chiar sub stern, iar cei din partea inferioara se pun la distanta egala intre buric si pubis.
In cazul muschilor fesieri electrodul de jos va fi plasat spre exterior si acesta ii va fi asociat celui din partea de sus care este pozitionat chiar la marginea pelviana a osului bazinului.
Pozitionarea electrodului extern este invariabila in cazul pectoralilor, iar cel care se pozitioneaza cel mai aproape de stern este conditionat de obiectivul estetic urmarit: pentru pectorali bombati in partea superioara electrodul se va pozitiona chiar sub clavicula, pentru pectorali cu volum repartizat uniform electrodul va fi mai aproape de extremitatea inferioara a sternului.
Pentru muschiul dorsal mare, pe spate se va obtine un V; este nevoie de doi eletrozi, unul pozitionat chiar sub axila, celalalt mai jos pe verticala.
Electrostimularea muschiului deltoid va accentua umerii si va face bustul sa para mai larg si masiv. In acest caz, nu este necesara plasarea electrozilor la distanta prea mare – o distanta de 15 cm este suficienta.
Pentru gambe trebuie evitata pozitionarea electrozilor pe tendonul lui Ahile, dar mai ales pe partile rotunjite ale genunchilor, atat deasupra, cat si dedesubtul lor.
Partea interna a cvadricepsilor este solicitata prin dispunerea unui electrod pe arcada si a celuilalt in interiorul coapsei chiar deasupra rotulei. Pentru partea externa, electrozii sunt mai sus si mai aproape de sold.
Pentru muschiul trapez, in functie de deschiderea acestuia, unu sau doi electrozi se vor pozitiona aproape de coloana vertebrala, iar al treilea in partea opusa, totdeauna intre umar si omoplat.
Pentru tricepsul brahial, electrodul de sus va fi sub muschiul deltoid, iar cel de jos chiar deasupra cotului.
In cazul muschiului abductor, se va evita plasarea electrodului de jos prea aproape de rotula, iar in cazul bicepsilor electrozii vor fi foarte apropiati, pozitionati de o parte si de alta a umflaturii muschiului.
Pentru muschii dorsali este ideal ca electrozii sa fie dispusi chiar la mijlocul spatelui, la interval de 20 de centimetri.
Muschii ischiogambieri sunt fortifiati prin pozitionarea electrozilor la distante nu foarte mari, tocmai pentru a putea actiona in mod exclusiv asupra grupei musculare vizate.
