Xilofonul este un instrument muzical de percutie, realizat dintr-o serie de bare de lemn de marimi inegale, care vibreaza si emit sunete in momentul in care sunt atinse cu ciocanele de lemn, de sticla sau de metal.
Fiecare placuta este acordata pe un ton muzical. Atunci cand vorbim despre instrumente muzicale nu putem trece cu vederea xilofonul.
Etimologia cuvantului xilofon provine din greaca veche, unde xylon inseamna lemn si fone inseamna sunet, voce: sunet de lemn.
Xilofonul poate fi realizat din lemn de stejar sau trandafir, din metal sau diverse materiale sintetice, cum ar fi fibra de sticla, sau fibra de sticla din plastic armat, care permit un sunet mai tare.
Cele special construite pentru concerte au sub placute niste tuburi realizate din lemn sau metal, pentru a imbunatati sunetul si rezonanta sa.
Crearea acestui instrument se bazeaza pe acelasi principiu de functionare, dar xilofonul a aparut sub diverse forme pe mai multe continente.
Originea acestui instrument nu este bine stiuta. Unii muzicologi spun ca originea sa ar fi in Africa, fiind o combinatie de amadinda, marimba si balofon. Altii cred ca acest instrument muzical de percutie ar proveni din sud-estul Asiei, din tari ca Indonezia si Thailanda.
Africa, Asia, si Australia il considera ancestral, avand dovezi timpurii ale unor variante stravechi.
In Asia, cele mai vechi dovezi ale existentei unui xilofon, dateaza di secolul al IX-lea, in timp ce un profil de lemn agatat, ar data din 2000 i.Hr. in China.
In Africa, xilofonul a avut forme dintre cele mai variate, un exemplu fiind cea in care barele stateau atarnate de o funie, iar ca rezenatoare erau folosite vase de lut sau cutii din lemn. In secolul al XVII-lea, muzicantii din Africa au dus Xilofonul in America Centrala, unde a suferit modificari, devenind marimba. Acest instrument .este considerat instrumentul national al Guatemalei.
In Australia exista o varianta de toba cu xilofon, care este un instrument modernizat, provenit dintr-un instrument aborigen simplu/
In Europa, xilofonul este mentionat, pentru prima data in cronici, in anul 1511, de catre organistul german Schlick, numindu-l percutie din lemn. Urmeaza alte descrieri ale instrumentului, desi termenul xilofon nu este folosit pana in annul 1860. Instrumentul a fost asociat cu muzica populara din Europa de Est, inPolonia si estul Germaniei. O versiune timpurie a aparut in Slovacia si cea mai timpurie trimitere la un instrument asemnator este in secolul al XIV-lea. In anul 1870, xilofonul a fost folosit ca instrument oficial intr-o orchestra.
Xilofonul occidental a fost folosit de formatii timpurii de jazz, intre anii 1920-1930. Pe masura ce timpul a trecut, xilofonul a fost depasit in popularitate de vibrafon, care a fost dezvoltat in anul 1920.
Xilofonul este folosit si in educatia muzicala a copiilor, acestia fiind fascinati de cele doua componente ale acestuia, sunetul si lovitura, ambele facand parte din ceea ce ii moditeveaza si le capteaza atentia.
Artistii stradali utilizeaza foarte des xilofonul, in spectacolele date in pietele oraselor din Europa.
Sunetul lemnului batut cu ciocanelul este recunoscut de crestinii care frecventeaza slujbele religioase unde se bate toaca.
Sunetele xilofonului se regasesc si in muzica de relaxare, de meditatie, in muzica ambientala.
